Desi in prezent cele mai promitatoare cai pentru obtinerea reactiei termonucleare par sa fie numai doua, si anume fuziunea in instalatii de tip Tokamak si fuziunea cu radiatie laser, exista si cateva instalatii experimentale facute in laborator in directia reactiei termonucleare controlate.

a) Instalatia cu capcana magnetica

Limitarea plasmei fata de peretii tubului se poate face cu ajutorul instalatiei cu oglinzi magnetice. Intr-o asemenea configuratie a campului magnetic nu exista nici o limitare pentru pierderile de particule din plasma pe la capetele tubului. Aceste pierderi pot fi diminuate alegand o forma speciala a campului magnetic la capetele tubului, realizandu-se asa- numitacapcana magnetica. O asemenea configuratie se poate realiza alegand cete o bobina suplimentara, asezata la fiecare capat al tubului ce contine plasma. In asemenea configuratie de capcana magnetica exista inca pierderi de particule incarcate pe la capetele tubului, calculele aratand ca aceste pierderi au loc pentru particulele care se apropie de extremitati pe o directie apropiata de axa tubului.

b) Instalatia de fuziune tip Tokamak

Configuratia anterioara de capcana magnetica prezenta inconvenientul de a permite pierderi de particule pe la capetele tubului. O idee pe cat de simpla pe atat de ingenioasa a eliminat acest inconvenientunind capetele tubului cu plasma, care va arata ca un covrig (figura 5). Plasma din interiorul acestui tub inelar, denumit tor, va fi mentinuta departe de peretii incintei toroidale de catre campul magnetic produs de curentul ce trece prin bobinajul cu care este infasurat.

Pentru a intelege modul in care se realizeaza plasma de temperatura inalta in instalatia Tokamak, vom face referire la figura 6.

Plasma care se afla in torul de raza R formeaza secundarul unui grup de transformatoare dintre care in figura se arata numai unul. In plasma, care dupa cum se stie poate fi considerata un conductor, apar curenti de inductie asa cum apar in secundarul oricarui transormator. Acesti curenti de mare intensitate duc la incalzire ohmica a plasmei.

In acelasi timp, curentul care trece prin preajma produce un camp magnetic, liniile de camp magnetic fiind cercuri concentrice in jurul snurului de plasma, camp care poarta denumirea de camp magnetic poloidal.

Deoarece acest camp nu este suficient de mare pentru a asigura stabilitatea plasmei si cu cat mai putin confinarea ei, torul care contine plasma trece printr-un numar de bobine care produc un camp magnetic intens toroidal de-a lungul snurului de plasma. Cele aratate aici reprezinta desigur o imagine principala si mult simplificata a instalatiei Tokamak.

Experientele efectuate au aratat ca, in asemenea instalatii, prin incalzirea plasmei pe cale ohmica nu se poate atinge o temperatura a plasmei de 3 keV (30 milioane de grade), fata de necesarul de 5 keVpentru a porni reactii termonucleare. Solutia propusa si pentru care se face cercetari intense in prezent este ca restul de energie sa fie introdus prin injectarea in Tokamak de particule neutre de deuteriu si tritiu, dar care sa aiba energii cat mai mari.